luni, 22 iunie 2009

Un cer senin...

Un cer senin şi o stradă liniştită... O viaţă simplă şi o fiinţă firavă. Doi ochi plânşi care încearcă să regăsească bucuria..... dar mai află doar tristeţea. O stradă rătăcită în noianul vieţii te îndeamnă să păşeşti cu curaj..... să înfrunţi parfumul vremurilor trecute.... să te avânţi spre capătul însorit.... să ai curajul să lupţi cu binele să ajungi până la..... până la soare. Dar dacă soarele luminează doar suprafaţa şi nimic nu îl poate convinge să pătrundă în adâncuri..... la ce ne serveşte căldura asta? Căldura pierdută în negura neştiinţei şi a uitării.... lăsată în urmă de dragul răului care trebuie măcinat şi răspândit în zare.... spre alte meleaguri mai hotărâte să lupte şi să reuşească. Fărâme de speranţa împrăştiate în raze de soare..... cioburi care ard de strălucire şi mistuie flacăra simţirii...