vineri, 31 decembrie 2010

Suflet senin... :)

Sa ai sufletul senin si inima curata precum e cerul cristalin cand noaptea-i instelata.
Sa-ti fie fiecare ceas iubire si cantare, sa ai la fiecare pas o binecuvantare.
Sa ninga incet deasupra ta cu fulgi de fericire, sa-ti fie visurile un zbor maret si plin de implinire. Povara vietii fie-ti un car cu sanatate. Sa-ti fie sufletul scaldat in stropi de bunatate.
Sa ai oricand in drumul tau un soare zambitor, sa ai alaturi chipuri dragi si-un inger pazitor!

Un An Nou Fericit!

miercuri, 15 decembrie 2010

Istoria mea

     Atunci cand te opresti in viata sa te odihnesti o clipa, daca intorci capul, vezi un fir. Si nu e ce ai facut sau ce ai avut....e ce ai simtit! Cel putin istoria mea din asta se compune: din fiecare clipa in care m-am simtit iubita, cand m-am simtit indragostita, cand am simtit uimire, elan, deznadejde, emotie, pasiune, certitudine dar si dezamagire.

    Si ieri am mai scris un paragraf din istoria mea. Cred ca se fac vreo 20 de ani (da, blondele imbatranesc mai greu ca nu pricep mereu trecerea timpului :D) de cand nu m-am mai intalnit cu sentimentul asta. Am dat nas in nas cu strada mea, a copilariei mele, inzapezita ca si atunci! Si pentru vreo cateva minute m-am simtit in acelasi loc din povestea de iarna a copilariei mele. Numai ca de data asta nu imi doream sa fiu mare, ci cat mai mica cu putinta. Ningea linistit si sub picioare imi scartaia zapada! Probabil copilul din mine isi savura portia de incantare ca rasplata pentru lunga vreme in care a stat ascuns! 

    Si asta e o gura de oxigen pur pentru sufletul meu ce mai are ceva urme de spini. Inca mai dor, dar cu timpul orice rana se vindeca.  Si nici n-as vrea ca dezamagirea asta sa mi-o sterg din istorie pentru ca tin sa imi aminteasca mereu de puterea oamenilor de a fi rai, de a spune si a face rau cuiva fara ca acel cineva sa le fi facut rau vreodata(ca doar nici o fapta buna nu ramane nerasplatita)! E o putere fantastica a oamenilor si pacat ca nu folosesc aceeasi forta si cand e vorba sa faca bine! Toti traim sub acelasi soare dar nu toti avem acelasi orizont!

   Asta insa nu ma impiedica sa ma bucur de fiecare clipa, sa exploatez la maxim fiecare pas din calatoria asta numita viata si sa ma bucur zi de zi de ceea ce sunt, de ceea ce am si de ceea ce fac pentru cei de langa mine! Si mai ales de fiecare minune mai mica sau mai mare ce mi se intampla! Sunt si minuni ce ti se dau mici si pe masura ce te insotesc in viata devin tot mai mari, astea sunt cele ce merita pagini intregi din istorie! :)

  

joi, 9 decembrie 2010

Curcubeu de decembrie! :)

Cred pe cuvant ca luna decembrie e luna miracolelor! Si mi-am propus sa nu mai scap printre degete nici macar unul! Sau am intrat eu intr-o bucla a fenomenelor uimitoare... Sau probabil inainte ma ocupam prea mult de lucruri nepotrivite. Insa sigur are o contributie si minunea strasnica ce mi-a zdruncinat viata zilele trecute si care se intareste pe zi ce trece, prinde contur si devine tot mai frumoasa!

Asadar azi m-am bucurat de un curcubeu de decembrie! Superb!

Si n-a aparut in calea mea din intamplare! :)

"Dintre cer si pamant aleg podul de curcubeu ce le uneste". (A.T.)

miercuri, 8 decembrie 2010

Inteleptul vietii mele

   M-am trezit intr-o zi de decembrie, era ziua cu numarul 6, si am constatat ca era o dimineata cu ceata groasa. Dar chiar si asa, deasupra de ea parea ca e soare. M-am grabit spre un prieten drag, era ziua lui! Si desi are enorm de multi prieteni ii trateaza pe fiecare in parte cu aceeasi daruire, dragoste si intelepciune. Erau o multime care se bucurau alaturi de el iar el avea un zambet pur, copilaresc si aceeasi privire blajina. 

   M-am apropiat cu grija si am asteptat momentul sa il felicit. In mintea mea desi alergasem acolo ca sa ma bucur alaturi de el, ma gandeam la ale mele, zbura gandul involuntar. Pana cand am simtit o mana pe umar. Era prietenul meu drag! Desi eram multi acolo, m-am uitat in ochii lui si pret de cateva clipe amandoi am derulat acelasi film: de-a lungul anilor de cand ne cunoastem si ne intalnim des eu ii caut intelepciunea el imi gaseste linistea. Uneori ma dojeneste bland ca din neatentie o pierd, dar de fiecare data stie exact pe unde o ratacesc si mi-o arata! Doar e inteleptul vietii mele!

   Ne-am imbratisat, ne-am felicitat reciproc pentru ca pur intamplator era si ziua mea. Si trageam aer in piept sa spun ceva cand mi-a zis: “In zile mari ca cea de azi Cerul se deschide! Si fiindca e o ceata atat de densa putini isi arunca privirea spre cer, sunt indignati ca e ceata, ca nu coboara soarele la ei, insa nici o secunda nu isi pun problema sa mai urce si ei macar privirea spre inaltul Cerului”. Si ma felicita inca o data pentru o minune nesperata si pleaca!

   Uimita si fara sa inteleg despre ce minune vorbeste ma uit la ceas si imi dau seama ca timpul fuge iar eu am intarziat deja! Nu ma incadrez niciodata in timp desi am ca pasiune ceasurile. Incerc sa ma grabesc dar m-am saturat sa traiesc pe repede inainte si mai ales pentru lume (pe principiul lume multa oameni putini)! Si cum fiecare zi are un scop al ei imi propun ca in ziua asta sa ma bucur de lucrurile nebanuite doar! Adica sa le dau atentie doar celor ce ma surprind, pe cele previzibile sa le consum simplu.

   Ajunsa in locul rezervat mie din lume imi reiau indatoririle si incerc sa recuperez intarzierea. Banuiam ca o sa fie o zi in care mi se da un sirag de perle si din ele trebuie sa le intuiesc pe cele veritabile. M-am uitat adanc in ochii celor ce au pus perle false in siragul meu si n-am vazut nimic. N-am vazut pentru ca pur si simplu nu exista acolo ceva. Le-am multumit ca altceva nu stiam ce sa fac. Am avut si o perla capcana. Am evitat-o pentru ca nu imi plac ironiile fine si nici oamenii care stiu sa-si spuna sentimentele doar fiind ironici. Si nu imi place nici ca oamenii sa imi spuna ce am de facut eu in viata mea pentru ca eu nu le spun ce au ei de facut. Pentru ca Inteleptul meu mi-a spus candva ca trebuie sa te feresti de oamenii ce nu stiu sa spuna “te rog, mersi, iarta-ma” am fost nevoita sa mai repet inca o data pentru cei ce n-au auzit ca nu-mi place joaca cu sentimente si ca am spus STOP joc! Dar ei aud numai cand spun ei, nu si cand altii le cer asta! Si m-am bucurat din plin de cateva perle veritabile despre care nu imi inchipuiam ca o sa ajunga la mine vreodata! Si au fost atat de frumoase secundele alea ca au sters din mine multe clipe urate, dar multe.

   I-am felicitat si eu pe altii! Pentru unii am fost ineditul zilei, altii nici n-au bagat de seama. Erau ocupati cei ce n-au vazut. Culmea, le pusesem in sirag perle de apa dulce. Probabil erau ocupati sa ma vanda pana la ultima farama de suflet ce le-o daruisem, evident la un pret derizoriu. Daca asta le asigura traiul pe mai departe atunci sa mai vanda ce mai au din mine, caci cu atat au ramas. Insa pentru cei ce am fost ineditul zilei mi-au spus ca apreciaza perlele ce le-am daruit pentru ca la o mie de scoici pescuite foarte foarte putine poarta perle, iar dintre acestea probabil doar una din zeci de mii este o perla cu calitati foarte bune. Si atunci sa nu te uiti la Cer si sa ii multumesti ca ti-a dat harul de a aduce bucurii celor care au nevoie de ele? Daruind vei dobandi cum spunea un mare intelept cu nume de sfant! Dar daruind sincer, nu cu scop ascuns sau pentru pura ta placere.

   Si s-a facut seara tarziu cand am scapat din ghearele indatoririi si mi-am amintit ca dimineata Inteleptul meu vorbea de o minune nesperata. Si nu o identificam, iar el nu vorbeste in van niciodata. Pai simplu de tot, il caut si imi spune. Era tarzie ora insa a raspuns repede si i-am auzit vocea blanda spunand: “Sufletul nu te minte niciodata, dar nici nu iti raspunde daca nu il intrebi. Ai vrut o minune si nu sperai sa se intample, iti era frica de ea. Ai cautat-o peste tot dar numai acasa la ea nu. Cauta in interiorul tau si apoi cauta-ma sa mi-o prezinti!”

   Si mi-am amintit ca de ceva zile trebuia sa fac un lucru insa il amanam din teama cred, probabil de teama ca se intampla :D. Si era singurul lucru ce sufletul imi spunea ca nu e bifat. Mi-am luat inima in dinti si…am trecut la fapta! Si da! Era minunea mea nesperata!

   Si m-am cufundat intr-o liniste amestecata. Adica eu cu mine am ajuns sa facem liniste. Eu nu ziceam nimic din teama, de nedumerire, eu in interior taceam de incantare ca in sfarsit respire usurata,mi-am luat teama cea mai mare de pe cap. De fapt minunea a fost ca teama s-a transformat intr-o clipa in binecuvantare!

   In zilele sfinte se intampla minuni! Si atunci nu pot decat sa multumesc Celui de Sus ca am facut loc in viata mea pentru ceea ce urmeaza sa fie!

   Si trebuie sa ii multumesc Inteleptului meu prieten ca desi are ani multi multi si multe greutati in spate are mereu timp pt mine si imparte cu mine zi de zi cate o farama din intelepciunea si dragostea lui! Si-mi indreapta pasii spre ceea ce merita sufletul meu cu adevarat!

   Ma inclin! Si te ador!