Urasc prostia, snobismul si minciuna. Sunt trei zale dintr-un lant greu. Pe astea nu le pot tolera. Fata de altele mai am intelegere, dar astea sunt de grad zero pentru mine.
O vreme m-am ocupat indeaproape cu educarea prostilor. Am crezut ca intra in scopurile nobile ale acestei lumi. Si eradicarea snobismului am incercat-o. Dar e o lupta ce se da intr-un teren aparte. Daca nu esti prost n-ai cum sa lupti de la egal la egal. Daca nu minti nu poti invinge un om ce o face cu o placere iesita din comun.
Unii traiesc ca sa minta. Si mint ca sa fie fericiti. Si ca fericirea lor, care in mod normal nu intereseaza decat 2-3 pseudoapropiati, sa fie completa o urca pe piedetal de snobism.
Oamenii ce traiesc normal si natural, acceptand ceea ce sunt pe deplin, sunt tot mai rari. Ii verifici ca pe paharele de cristal. Le atingi si apoi asculti cat e de lung sunetul. Ii asculti si vezi cat de mult dureaza pana se contrazic. De obicei, prostii o fac in maxim 2 zile. Snobismul urla din ei la intervale regulate, nu cumva sa uite cineva, cine sunt ei. Si n-au citit in nici o carte, ca atunci cand devi cunoscut gratie unor fapte marete, nu se sterg in timp scurt. Raman mult si bine in constiinta semenilor. Dar stiu ei ce-i aia?...
De fiecare data cand se uita in oglinda constiintei in loc de coama bogata a unui leu vad blana lucioasa si alunecoasa a pisicii, iar curajul ala ce il afiseaza, e de fapt un mieunat strident pe clapele inalte ale vietii. Acolo unde se cred deja stapani, dar de fapt, nu rezista la altitudinea acea, ca nu au suficienti neuroni sa respire idei atat de rarefiate si stilate. In oglinda constiintei ei pierd intotdeauna meciul. Si desi il trec sub tacere, toti stim ca in sufletul lor ploua mereu cu dezamagire...
Mai rau e cand vine frigul si ingheata acolo dezamagirea... Nu exista minciuni care sa topeasca gheata de acolo, doar adevarul, iubirea, sinceritatea, rabdarea si mai ales modestia...au sansa aceasta.
