Azi e o zi ca oricare alta... te trezeşti buimac cu ochii ţintuiţi în albul ideal al tavanului. După o scurtă şedinţă de conştiinţa îţi pui ordine în planul zilnic şi porneşti cu paşi apăsaţi de timp şi de griji spre oglinda care te aşteaptă.... să îţi reamintească cine eşti. Pentru a mia oară te uiţi galeş spre ea vrând parcă să o îndulceşti, însă cu ultima fărâmă de curaj îţi spui: "Azi, trebuie să o fac şi pe asta! Pot să o fac şi pe asta". Timpul începe să se scurgă vioi iar curajul te aruncă în vâltoarea zilei fără să te întrebe măcar dacă vrei. Îţi străjuieşti bine sufletul să fie la adăpost de orice afront cu iz de sentiment şi porneşti pe cărările noduroase ale vieţii. La primul colţ ţi se arată cu multă candoare "Minciuna" într-un văl argintiu, un abur menit să te atragă în cercul strâmt al singurătăţii. Un pas uriaş sau poate doi mai mici, un salt spre mai bine..... te lasă în groapa "Nedreptăţii" suava şi inocentă, cu o voce menită să te prindă în veriga strânsă a nefericirii. Un pas spre ea... pare că te convinge de bunătatea sa, dar brusc instinctul te îndeamnă să dai înapoi..... să dai înapoi şi să cazi.... Un labirint în care nu vei putea niciodată să urci sau să mergi înainte.... presărat cu virtuţi care te atrag, îţi struneşti din ce în ce mai greu vrerea, lacătul simţiri pare să se rupă şi toată nebunia pare că îţi invadează sufletul transformând curajul de a răzbi în indiferenţă... În libera cădere cineva te prinde sau poate tu te prinzi de ceva.... niciodată nu ai să ştii dacă ea te-a salvat sau tu ai găsit răspunsul.... important e să nu uiţi niciodată ca unica ieşire din "Meschinărie" e IUBIREA. E seara acum... tavanul pare gălbui, obosit şi zdruncinat de zbucium... eşti liniştit însă că ai găsit izvorul nesecat care şi mâine îi va da puterea să spui: "Pot s-o fac şi pe asta!"
Da....pot s-o fac si pe asta!
