Pierduţi în iluzii şi împovăraţi de vise, alergam împreună într-o mare de nori liniştiţi şi întristaţi. Ne luăm de mână, ne îmbinam gândurile, ne unim idealul spre a fi mai uşor. Luptăm împreună ca o fiinţă nedespărţită de a valurilor furie, înfruntam albastrul senin al furtunii ucigătoare, depăşim speranţa de mai bine, ne aruncăm rupţi de realitate în vârtejul luptei..... şi ne trezim.... îmbrăţişaţi.... în faţa porţii închise. Soarele ne mângâie fata cu raze de resemnare, liniştea ne învăluie ca o mantie înşelătoare..... EU... ridic uşor capul..... te privesc în ochi......"Dacă tu eşti SINGURĂTATEA... atunci eu am alergat în zadar".
Tu nu îmi poţi răspunde, dar ştiu că dincolo de tine e UNICUL răspuns.
Tăcerea mă înfioară, uşor.... întunericul se prăbuşeşte în cascade de eşecuri resemnate,... deschid ochii şi privesc în jur.... TU nu mai eşti, nimic nu mai e... a fost aievea oare?
SPERANŢA întruchipata din lumină adâncă şi iarba răsărita..... se apropie uşor... mă ia de mână şi îmi şopteşte: "Încrede-te în tine..... şi FERICIREA te va îmbrăţişa, însă nu uita că IUBIREA topeşte gheaţa şi e singura cale care duce dincolo de noi, dincolo de ZID, dincolo de tot.
