Iti poate fi dor de o culme pe care n-ai ajuns niciodata? Poti sa simti aroma unei flori pe care nu ai vazut-o niciodata? Ti-e dor de tine, de tine asa cum n-ai fost niciodata?
Urci si cobori pe acelasi tip de munti, chiar daca padurile se schimba odata cu altitudinea. Nu degeaba in varf au loc doar coniferele, vesnic verzi, mereu vii .... Intr-o zi, cand viata da cu planurile tale in prapastie ai de ales. Cobori dupa ele, sau le iei pe cele ce ti le ofera ea. As zice ca nici o varianta nu e roz, la fel ca hartia pe care tu ti-ai desenat parcursul. Ce o fi mai curajos... a cobori dupa ale tale, sau sa mergi pe mana ei? Regula jocului nu spune ca planurile vietii nu te pot cobora in prapastie mult mai jos decat s-au oprit schitele tale. E un joc controlat doar partial de curajul si dorinta ta de a explora.
Alegi sa cobori? Sari din prima sau iti dai drumu usor cu ochii tinta la planurile tale? Nu-i nevoie sa alegi drastic, viata e darnica, si o sa iti mai ofere scenariul asta. Gravitatia oricum e de partea ei. Cu ideile amestecate si cu nervii intinsi ajungi taras si pui mana pe scop. Dar viata joaca dupa propriile ei reguli, si de fapt gasesti un mesaj. Aproape de fundul prapastiei, o hartie roz, sifonata, cu scris mare “traieste clipa”. Asta da sha mat. In fundul abisului sa traiesti clipa. N-ai dreptul sa declini “oferta”.
Si acolo, pe fundul prapastiei, simti ca iti era dor de senzatia asta. Desi niciodata n-ai trait clipa, acum simti ca iti lipsea, si iti era dor. Dar esti capabil sa traiesti o secunda doar pentru tine? Doar asa, ajungi de la minus infinit la zero. Numai asa, cu astfel de clipe presarate in viata, poti urca din abisul in care ai coborat de voie sau nevoie.
Traieste clipa, chiar si in cele mai negre abisuri! S-ar putea sa fie ciocolata amaruie in varianta destinului. Abia apoi ai senzatia de dulce, de dor…
