Normal si frumos e sa nu arzi nici o etapa. Deoarece fiecare are rolul ei. Si nu am sarit nici peste scrisoarea de bun ramas pentru 2010. O port in suflet de atunci dar n-am avut timp sa o si astern.
2010. Am stat la masa pret de 12 luni cu un prieten drag. Senzatia a fost ca vreau sa scot si imposibilul de la el. Am avut momente in care am uitat ca fiecare an vine cu o misiune. Incercam sa scot de la el mai mult decat putea sa imi ofere. Dar bland si bun mi-a daruit tot ce avea pentru mine intr-o maniera unica si fabuloasa. Asa cum nimeni nu o s-o mai faca deoarece nu mai exista un altul ca el. Stiam ca avem de petrecut pret de 12 ipostaze doar. Si cu cat se apropia sfarsitul n-am simtit nici eu, nici el, apasarea ca se termina, disperarea ca nu ne reintalnim sau regretul ca nu ne-am spus tot.
Stia de la inceput ca e efemer. N-a tras de timp si nici nu l-a pierdut aiurea. N-a alergat prea mult dupa cauze sau urmari. S-a concentrate sa imi transmita exact motivatia pentru care a fost ales sa fie 2010. Mi-a urcat sufletul sus pe culmi si mi-a pus alaturi strajeri dragi. Si in clipa potrivita i-a dat drumul in gol. N-a avut nici o clipa disperarea in privire. Eu am avut in gand ca e un ingrat. Mintea mea de blonda s-a gandit ca am cunoscut ceva prapastii la viata mea, ce noroc sa mai cunosc inca una. Conteaza si astea la CV-ul emotional uneori. Sunt ca si cursurile scurte si intense de specializare. Si in caderea libera m-am oprit unde n-am sperat. Am avut socul izbirii frontale de o minune. E mult mai bulversant decat fundul prapastiei. Am intuit ca nu e o minune usor de dus, insa e revelatoare si cu totul aparte.
Ipostaze frumoase au fost multe. Iar acum, cand astern scrisoarea de ramas bun pt 2010 ii pot raspunde sincer si din suflet la intrebarea ce mi-a lasat-o ascunsa in palma. N-am nici un resentiment fata de cei ce mi-au fost dragi in 2010. Le iubesc in continuare frumusetea sufletului, le reneg in continuare partea gri si ascunsa a caracterului. Si ii multumesc Cerului ca atunci cand imi numar prietenii si binecuvantarile nu sunt cifre mari, insa intensitatea lor e debordanta!
Si m-a strans cald in brate pret de cateva secunde bune. Cand l-am privit in ochi, era deja 2011!
