Cand nu mai e nimic de spus esti tentat sa scoti din maneca asul sentimentelor. Insa nu e un atuu garantat. In lumea in care traim sentimentele nu mai reprezinta fondul. Sunt doar fundita de pe cutia frumos ambalata care oricum se da repede la o parte si o arunci cat colo. In alta vreme era suficient sa iubesti pe cineva sau sa simti afectiune. Acum e suficient sa spui un “tin la tine” sec care n-are acoperire in ce simti sau in ce faci. Insa are o valoare ca daca ar primi asa ceva casele de amanet te-ai imbogati intr-o clipa.
Daca un om nu simte din ce faci si cum faci ceea ce ai in suflet pentru el, atunci e de prisos. Faptul ca pentru cineva iti pun viata pe “hold” si fugi aproape de Cercul Polar ca sa aduci un cristal de gheata ca ar racori o problema care arde e similar cu a bea jumatate de pahar de apa cand te plictisesti si altceva nu iti vine in minte… Te dezarmeaza total. Si ce ai putea sa faci? Cand in fata ta ai un paun ce pana mai ieri era de inaltimea ta. Dar acum si-a umflat penele si desi e o poza de viata rara iti spune ca toate culorile din lume sunt in coada lui. Si curcubeul tau in care crezi e gol. Te uiti in zare si pare ca nici urma de curcubeu, ce sa mai vorbim de culori. Atunci cand crezi sincer in ceva stii clar ca nu dispare! Si cu atat mai mult sa dispara pe nedrept! Oricat de minunat ar fi un paun nu are puterea seductiei necesara ca sa coboare idealul tau sub picioarele lui. Ai putea sa il privesti sincer in ochi insa degeaba. Esti pe un teren unde nimic nu mai are valoarea normala si unde nu poti spune nimic, caci s-au terminat vorbele.
Si atunci ii poruncesti tacerii sa se faca statuie si o lasi in locul tau. O lasi sa admire in nestire coloritul nespus de frumos al paunului iar tu fugi spre curcubeu. E idealul pe care nimeni nu ti-l poate lua. Asa cum nimeni nu iti poate fura ce simti, ce daruiesti si nici fuga pana la Cercul Polar. Posibil doar sa o faca altul in locul tau, insa daca acel altul n-a fost l-a momentul oportun acolo sau n-a simtit sa fuga in nestire pana la ghetari ramai cu ce ai iubit si pentru cine ai alergat.
Si daca ai face un monton de lucruri doveditoare pentru cineva sigur o sa fii surprins ca l-ai omis exact pe cel mai important. Care e acela? Nu se stie, nu conteaza, doar lipseste unul la numaratoare. Si cred ca nici numarul nu e cunoscut, se stie doar ca e infinit minus unu!
Iar daca prin ce simti si prin ce faci nu poti transmite nimic cuiva nu spera atunci ca o sa o faca cuvintele. Pentru ca se termina si ele intr-o buna zi. Obosesc si ele sa duca ce simti si la destinatie sa sa se transforme in ce n-ai facut sau ce-ai facut si ti-a iesit prost!
Iar atunci cand lasi tacerea de garda nu inseamna ca totul incremeneste. In timpul asta dansezi, zambesti, traiesti si iubesti. O sa se rastoarne singura atunci cand valorile se repun in drepturi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu