Rar se intampla ca ambele sa aiba acelasi raspuns la unica intrebare.Si atunci ce alegi? Sa simti si sa mergi legat la ochi urmand doar o carare sentimentala? Sau sa mergi cu ochii larg deschisi pe autostrada ratiunii, cu viteza maxima? Cararea din labirintul sentimental e lina, dulce si nu are colturi ascutite, te lovesti doar de curbe...mai stranse sau mai largi, depinde cum e sentimentul de fierbinte. Ratiunea goneste pe autostrada sigura pe ce stie, doar e ratiune, logica si reala. Palpabila, insa dura la atingere. Pe carare poti zabovi in voie, poti pasi pe iarba de alaturi, poti sa iesi in decor si mai apoi sa reiei iar drumul. Pe strada simti asfaltul tare sub picioare, stapanitor in voie si convins, ai voie doar strict inainte.
Eh, dar cand se aliniaza clipa si locul potrivit, ai doar o secunda si un singur drum...de ales.Nu poti sta cu un picior pe carare si cu unu pe strada. Nu poti sari de pe una pe alta si nici nu le poti cuprinde in brate pe amandoua, ca se zbat si se bat parte-n parte. Si atunci, cand e momentul si se aprinde scanteia, poti doar sa ii dai ratiunea in grija, sentimentului, iar simtirea sa o pui sa curete luna si bec lentila gandirii.
Nu le poti alatura, nu le poti exclude. Merg impreuna doar impletite in trei. A treia e vointa, puterea vointei.
Daca vrei sa fie soare, trebuie sa ii simti razele cum iti mangaie cald fata si sa il vezi sus pe cer cum iti zambeste, chiar daca ploua sau ninge. Si intr-o clipa o sa fie acolo.
Aleg cu sufletul, daca vrea, topeste si asfaltul!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu