Clipa de clipa dam si primim. Unii fac troc. Altii doar asteapta. Putini insa invata sa daruiasca, pe deplin.
Am primit viata ca pe un dar de mare pret. Primul si cel mai fabulos dar ce ti se da . Apoi se adauga altele menite sa impresoare si sa netezeasca calea. Noi le transformam in spini. Primim multe, insa le sortam incorect. Iar de dat mai departe, cosul ala e mai mereu gol.
Multi dau din inertie, ceea ce nu ne le e de folos. Sau dau exact ce primesc, nimic mai mult, ca sa nu para fraieri! E un troc onest, dar lipsit de satisfactii. Lipsit tocmai de esenta ce face diferenta. Vad viata ca pe un schimb si scorul ramane mereu o remiza trista.
Altii doar astepta. Se intreaba de ce darurile lor sunt atat de mici si de putine. De cele mai mult ori in pachetele mici se ascunde chintesenta care face miracole. Nu se obosesc sa le deschida, sunt cu ochii spre altele mai mari, care intarzie intotdeauna. Dar nu se asterne praful pe ele. Miracolul face calatoria lor sa mearga mai departe, spre alte vise, alte aspiratii, alte bucurii…
Putini aleg insa sa daruiasca tot ce au. Si intotdeauna viata lor e plina. De satisfactii, de realizari, de bucurii. Au inteles ca atunci cand dai, nu pierzi, ci castigi. Daca vrei sa ai parte pe deplin de ceva, trebuie sa simti in adancul sufletului implinirea lui. E deplina abia atunci cand o imparti cu ceilalti. Niciodata nu poti pierde sau nu ti se poate fura ceea ce daruiesti! Cand intalnesti astfel de oameni, care mai intai impart in jur, si abia apoi isi gusta partea, ai descoperit comori! Poti doar sa ii rasplatesti cu dragoste, admiratie, respect si un buchet din cele mai alese si curate ganduri!
Mereu vrem ce nu avem. Dar nici cu coada ochiului nu privim la ce detinem. Ne punem sperante desarte in idealuri marete si inselatoare si asteptam o viata intreaga sa se intample. Traim o amagire continua stand insa in picioare pe sacul plin cu bucurii. Le calcam in picioare ca sa ajungem mai sus, sa inaintam mai repede. Urcam in graba scari imaginare infinite, cu mainile infipte in buzunarele adanci…si goale. Acolo, prafuit si plictisit e raspunsul. E cheia pe care doar cei ce ating abisul si se inalta o pot intelege. Cu mana intinsa si privirea atintita spre “ceva”, uitam sa cautam intai in noi implinirea.
Poti avea tot ce iti doresti, trebuie doar sa vrei cu adevarat
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu