De obcei din clipa cand aflii ca urmeaza sa se intample, nu mai poti sa iti smulgi gandul de acolo. Totul se masoara raportat la cat mai ai de asteptat. Un ceai, o plimbare, un film sau o noapte nu fac decat sa umpla atmosfera pana atunci.
Ora normala se dilata si in multe clipe ai senzatia ca cineva lasa cortine si ridica obstacole, ca sa simti la maxim totul. Unele sunt inchipuiri, altele reale. Face parte insa din parcurs.
Am asteptat de multe ori in viata, si poate intr-o clipa se suprapun 2-3 asteptari, dar culmea, nici una nu e la fel. Par a face un arc peste acelasi timp, sunt paralele, dar niciodata nu merg in acelasi pas.
Nu cred ca asteptarea in sine e dificila, ci noi o facem. Zeci de scenarii, sute de replici, exersat de zambet in oglinda sau chiar filosofii expuse, toate pentru o clipa doar. Prima clipa. Scanteia care porneste focul!
Astepti o persoana, un fapt, o dorinta arzatoare, dar cand astepti o aroma…? Tot ce stiai pana atunci a disparut… S-a risipit scenariul, au tacut remarcile… Nu iti poate strange mana calduros, nu te poate privi in ochi, nu poate schita un zambet de bun gasit, nu poate fizic nimic…..POATE insa sa te invaluie intr-o imbratisare calda, mai fierbinte decat orice vis… Intr-o secunda te poarta in timp pe strazi neumblate si iti arata oameni si locuri dragi, care desi in umbra, iti stau mereu aproape. Poate sa iti spuna multe si desi nu il vezi, il simti impregnat deja in existenta ta. E o scanteie unica ce ramane in amintire ca un punct de plecare, un alt mod de a cunoaste si de a fi aproape….de cineva! Un parfum ce intotdeauna o sa iti reinvie sentimentul...
Inainte de intalnire simti tot, dupa….probabil simti totul!
To be continued…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu