Increderea are flori albastre

Soarta iti deseneaza jucaus o raza subtire de lumina. Trebuie sa stii cand sa o urmezi indeaproape si cand sa o lasi sa mearga in urma ta ca sa iti acopere spatele. Trebuie sa ai incredere. Incredere in tine si in ce e in jur. Daca mergi  hotarat in directia gandurilor tale, nimic nu te poate opri. Iar ca povara sa nu para asa greu de dus o poti sprijini usor pe umerii increderii. Intai de toate, increderea in tine.  

Sunt fiinte care isi cauta scopul in jungla. Si desi nu au nimic de care sa se sustina, cred cu tarie in ei, in capacitatea de a descoperi culmile arborilor inalti. Tot ce au la indemana e increderea in sine, nereala si neloiala, dar e liana ce ii transporta usor si fara sa atinga pamantul, dintr-un luminis in altul. Urca nitel si la inaltimile spre care tind, dar nu raman mult timp acolo. Calatoria lor are halte prestabilite si admira doar ce li se ofera, in trecere pe langa culmi pe care nu pot poposi. Nu pot gusta din savoarea urcusului. Le lipseste cu desavarsire perceptia aceasta.

Si privind la astfel de exemple, te simti de doua ori mai norocos deoarece pe langa talentul si flerul de a urma calea corecta spre inalturi, te deplasezi pe propriile picioare. Stabile si pline de incredere in sufletul si mintea ce la clauzeste. Incredere in tine, in tot ce reprezinti si loialitatea lor deplina. E reciproca nazuinta, si mintea se lasa dusa de picioare, si ele se lasa purtate de iscutinta. Si desi pare mai anevoios drumul, ajungi la destinatie, ba urci negresit in arborii vanjosi si dupa ce te infrupti din panorama vie vazuta de sus, cobori sigur, pe picioarele tale. Cobori ca sa continui drumul; sa poti sa inaintezi si sa te inalti si mai sus.

Increderea in altii se gaseste mai mult prin frunzele experimentate de pe jos, decat in cele lucioase si atragatoare de pe sus. Increderea isi deschide florile in vietile greu incercate. Le recunosti dupa zambet si dupa culorile vii nestrese de timp. E o floare rara ce are nevoie de doi gradinari clipa de clipa. Daca n-o rasfata deopotriva amandoi ,se rataceste. Doar o data se pierde.....si apoi , singura fiind, se ofileste intr-o clipa. Se cucereste greu, ai grija unde o asezi in viata ta!

Daca socotesti ca te tin picioarele, urca! Sigur o sa vezi privelistea pe care doar ti-o imaginezi!

Increderea are flori albastre:  imprumuta cutezanta de la cer si infinitul de la mare.